RPG REAL.
 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 The whispers of the deads...

In jos 
AutorMesaj
Susumu Yuhiro

avatar

Mesaje : 4
Data de inscriere : 02/04/2012
Varsta : 26

MesajSubiect: The whispers of the deads...   Lun Apr 02, 2012 9:05 am

Am stranutat, scuturandu-mi capul si inchizandu-mi ochii in timp ce impingeam in portile de fier ale cimitirului ce pareau a fi inchise. Era tarziu in noapte, in jur de ora 1, doar venisem de la o petrecere si m-a traznit ideea sa imi vizitez tatal, ca nah acum eram si mai plin de curaj ca de obicei pentru ca luasem ceva la bord. Mi-am cuprins bratele in palme, frecandu-le usor pentru a le incalzi caci era al naiba de frig la ora aia si geaca mea de blugi era subtire.
Am oftat, privind lacatul gigantic de pe porti si m-am bucurat macar de faptul ca luna stralucea cu putere pe scena cerului, oferindu-mi lumina. M-am catarat putin mai greu ca de obicei din cauza alcoolului, dar am reusit in cele din urma sa trec pe partea cealalta, in cimitir.
Am pasit incet si calculat, nu aveam niciun motiv de graba, eram doar eu, linistea noptii si vreo cateva sute de morti. Nu trebuia sa ma concentrez prea mult, invatasem deja drumul si il urmam cu precizie, imi vizitam tatal de multe ori pentru ca el fusese omul pe care il apreciasem si singurul care a reusit sa-mi sparga apararea, sa ma inteleaga, de asemenea si cel care m-a invatat sa cant la pian, pot spune ca mi-a daruit mai mult decat as fi cerut vreodata.
Am ajuns in cele din urma si m-am lasat pe vine, degetele lungi si subtiri alunecara usor pe marmura alba a crucii, simtindu-i raceala si incrutandu-mi instinctiv sprancenele.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Tadashi Akira

avatar

Mesaje : 2
Data de inscriere : 02/04/2012

MesajSubiect: Re: The whispers of the deads...   Mar Apr 03, 2012 9:58 am

De cand ma stiam nu le aveam cu orientarea in spatiu, poate chiar imi trebuia un GPS, dar nu credeam ca ma va apuca noaptea pe afara. Ma chinuiam sa merg mai repede, poate voi ajunge la civilizatie, dar parca din cauza intunericului drumul parea nesfarsit. Norocul meu ca era luna plina, cine stie unde aveam sa ma trezesc dimineata, acum aveam o mica speranta. Am recunoscut poarta cimitirului, cine ar putea confunda stilul acela sinistru al portilor si gardului.
Nu era tocmai locul meu preferat in care sa imi petrec timpul, dar curiozitatea era prea mare si nu am putut rezista tentatiei de a arunca o mica privire. Spre norocul meu, portile erau inchise. Am impins mai tare, dar nu se clinteau. Masuram poarta din priviri, gandindu-ma daca se merita sa o sar. Cine stie ce zombii bantuie dincolo de ea.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
The whispers of the deads...
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Bloody Rose :: Înafara oraşului :: Cimitirul-
Mergi direct la: